Banner
Navigator CADRUL LEGAL Legislatia nationala ORDONANTA DE URGENTA nr. 37 din 30 ianuarie 2002

PARTENERI

COMISARIATUL PENTRU SOCIETATEA CIVILA

Arrhiva video

arhiva video

RECLAMA IN SITE

reclama-in-site
ccirc
Camera de Comart si Industrie Romania Cehia filiala Bacau

Newsletter

Nume:

Email:

CAUTA IN SITE

Sesizari Reclamatii

Sesizari si Reclamantii Politia Animale
ORDONANTA DE URGENTA nr. 37 din 30 ianuarie 2002

Articol publicat in data de: 23.3.2011
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 37 din 30 ianuarie 2002 pentru protecţia animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale Publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 2 februarie 2002

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. VII.7 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
 Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
 Capitolul I – Dispoziţii generale


 Art. 1
 Obiectul prezentei ordonanţe îl constituie reglementarea utilizării animalelor în scop experimental sau în alte scopuri ştiinţifice.
 Art. 2
 În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc după cum urmează:
 a) animal – dacă nu există o altă specificaţie, se înţelege orice animal viu neuman, inclusiv formele larvare autonome şi/sau capabile de reproducere, dar excluzând formele fetale sau embrionare;
 b) animale de experienţă – animale folosite sau destinate a fi folosite în scop experimental;
 c) animale crescute – animale crescute special pentru a fi folosite în scop experimental în laboratoare atestate sau înregistrate de către autoritatea în domeniu;
 d) experiment – orice folosire experimentală sau altă folosire ştiinţifică a unui animal, susceptibilă de a-i cauza acestui animal durere pentru experimente sau în alte scopuri ştiinţifice ce pot provoca durere, suferinţă fizică, spaimă sau anxietate ori care pot să cauzeze vătămări grave ale organismului acestuia, să-i pună viaţa în pericol sau să determine moartea lui; un experiment începe în momentul în care un animal este pentru prima oară pregătit pentru folosire şi se încheie când nu se mai poate face nici o observaţie cu privire la acel experiment; eliminarea durerii, suferinţei, chinurilor şi invalidităţii prin folosirea cu succes a anesteziei, a analgezicelor sau a altor metode nu plasează folosirea unui animal în afara înţelesului acestei definiţii. Prezenta ordonanţă nu se aplică practicilor agricole sau veterinare neexperimentale;
 e) autoritate – autoritatea sau autorităţile publice centrale responsabile cu autorizarea şi controlul experimentelor şi desemnate cu supravegherea punerii în aplicare a prezentei ordonanţe;
 f) persoană competentă – orice persoană considerată de autoritatea desemnată ca fiind calificată pentru a îndeplini funcţiile importante menţionate în prezenta ordonanţă;
 g) biobază/unitate de creştere – orice unitate în care sunt crescute animale în vederea utilizării lor în scop experimental. Aceste spaţii trebuie să fie amenajate, total sau parţial închise ori acoperite;
 h) crescătorie – orice unitate în care animalele sunt crescute în vederea utilizării lor în scopuri experimentale;
 i) unitate furnizoare – orice unitate care furnizează animale de experienţă, cu excepţia crescătoriilor;
 j) unitate folositoare – orice unitate în care animalele sunt folosite în scop experimental;
 k) anesteziat corespunzător – privarea de sensibilitate prin tehnici de anestezie (locală sau generală), la fel de eficiente ca cele folosite în practica medicală veterinară;
 l) sacrificare după o metodă umană – sacrificarea unui animal în condiţii de minimă suferinţă fizică şi mentală, în funcţie de specie.
 Art. 3
 Prevederile prezentei ordonanţe se aplică utilizării animalelor în următoarele tipuri de experimente:
 a) obţinerea, fabricarea, testarea calităţii, eficacităţii şi a siguranţei medicamentelor, alimentelor şi a altor substanţe sau produse pentru:
 - evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor boli, afecţiuni ori a altor anormalităţi sau a efectelor acestora asupra omului, animalelor ori plantelor;
 - evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea condiţiilor fiziologice la om, animale sau plante;
 b) protecţia mediului natural în interesul sănătăţii şi bunăstării umane şi animale.
 Art. 4
 Este interzisă folosirea în scop experimental a animalelor sălbatice cuprinse în anexa nr. II la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993, în anexa nr. 1 la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie, la care România a aderat prin Legea nr. 69/1994, în anexele nr. I şi II la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1998, în anexele nr. 3 şi 4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2001, cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:
 a) cercetarea în scopul stabilirii măsurilor adecvate pentru conservarea acestor specii; sau
 b) cercetări biomedicale foarte importante, în care speciile respective se dovedesc a fi singurele care corespund acelor scopuri experimentale.

Art. 5
 (1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului se stabilesc instrucţiuni privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
 (2) Orice restricţii privind reducerea satisfacerii nevoilor fiziologice şi etiologice ale animalelor de experienţă trebuie limitate la minimum.
 (3) Condiţiile de mediu în care animalele de experienţă sunt crescute, ţinute sau folosite se vor controla zilnic.
 (4) Starea de sănătate şi de confort a animalelor de experienţă va fi observată de o persoană competentă, calificată în prevenirea durerilor sau evitarea suferinţei, chinurilor ori invalidităţilor.
 (5) Trebuie să existe planuri de intervenţie pentru a se elimina cât mai repede posibil orice deficienţă sau suferinţă descoperită.
 Capitolul II – Atribuţiile Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare
 Art. 6
 (1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, reprezintă autoritatea naţională competentă în sensul prevederilor prezentei ordonanţe.
 (2) Agenţia Naţională Sanitară Veterinară poate solicita un aviz consultativ privind necesitatea experimentului şi a metodelor folosite, experţilor în domeniul protecţiei animalelor de experienţă.
 (3) La Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, în cadrul Direcţiei de sănătate a animalelor va funcţiona un serviciu de protecţie a animalelor, iar la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene se va desemna o persoană care va avea ca atribuţii de serviciu şi protecţia animalelor de experienţă.
 (4) Agenţia Naţională Sanitară Veterinară are următoarele atribuţii:
 a) înregistrează şi autorizează toate unităţile crescătoare şi utilizatoare de animale folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale din ţară;
 b) elaborează instrucţiuni de aplicare a prezentei ordonanţe privind normele de autorizare şi de înregistrare a unităţilor crescătoare şi a unităţilor folositoare;
 c) stabileşte normele de avizare şi de autorizare a proiectelor de experimente;
 d) stabileşte normele pentru controlul aplicării prezentei ordonanţe şi instrucţiuni specifice şi realizează inspecţiile privind protecţia animalelor de experienţă.

Art. 7
 (1) Experimentele trebuie făcute numai de către persoane competente atestate sau sub directa supraveghere a unei astfel de persoane.
 (2) În situaţia în care există o altă metodă ştiinţifică pentru obţinerea aceloraşi rezultate şi care nu implică folosirea de animale, experimentul nu va fi autorizat.
 (3) Când se stabileşte realizarea unui experiment alegerea speciilor va face obiectul unei evaluări atente şi, dacă este cazul, va fi explicată Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. Când se selectează folosirea unui anumit tip de experiment se va ţine seama şi vor fi preferate experimentele care folosesc un număr minim de animale, cele care implică animale cu sensibilitate neurofiziologică scăzută, care provoacă cea mai slabă durere, suferinţă sau invaliditate şi care conduc la rezultate satisfăcătoare. Experimentele pe animale sălbatice se vor efectua numai în condiţiile prevăzute la art. 4.
 (4) Toate experimentele trebuie stabilite astfel încât să se evite chinuirea animalelor de experiment, durerile şi suferinţele nejustificate, în conformitate cu prevederile art. 8 şi 9.
 Capitolul III – Măsuri de protecţie a animalelor folosite în experimente
 Art. 8
 (1) Toate experimentele trebuie realizate sub anestezie locală sau generală.
 (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri:
 a) anestezia este considerată mai traumatizantă pentru animal decât experimentul în sine;
 b) anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului. În aceste cazuri trebuie stabilite măsurile legale şi administrative corespunzătoare pentru a exista siguranţa că experimentul nu se realizează inutil.
 (3) Anestezia trebuie efectuată şi în cazul unor leziuni serioase ce pot produce durere intensă.
 (4) Dacă anestezia nu este posibilă, trebuie folosite analgezice sau alte metode adecvate pentru a limita pe cât posibil durerea, chinurile, suferinţa şi vătămarea animalelor şi pentru a se asigura, în orice caz, faptul că animalul nu este supus unor suferinţe sau dureri majore.
 (5) Dacă această intervenţie este compatibilă cu scopul experimentului, un animal anesteziat care suferă dureri considerabile după ce efectul anesteziei a trecut trebuie tratat din timp cu analgezice sau, dacă nu este posibil, trebuie sacrificat imediat printr-o metodă care să nu producă alte suferinţe.
 Art. 9
 (1) După finalizarea oricărui experiment trebuie să se decidă dacă animalul folosit va fi lăsat în viaţă sau va fi sacrificat, după o metodă care să nu producă alte suferinţe, în cazul în care starea sa de sănătate nu va mai reveni la normal.
 (2) Deciziile la care se face referire la alin. (1) vor fi luate de o persoană competentă, de preferinţă un medic veterinar.
 (3) În cazul în care după finalizarea unui experiment:
 a) se decide menţinerea în viaţă a animalului, acesta va primi îngrijirile corespunzătoare stării lui de sănătate şi va fi ţinut sub supraveghere de către un medic veterinar sau o altă persoană competentă, conform condiţiilor menţionate la art. 5;
 b) se decide sacrificarea animalului, aceasta se va face cât mai repede posibil, după o metodă care să nu producă alte suferinţe.
 Art. 10
 Refolosirea animalelor în experimente se va face cu respectarea prevederilor acestei ordonanţe. Un animal nu va fi folosit decât o singură dată într-un experiment ce produce durere şi suferinţă intense.
 Art. 11
 Agenţia Naţională Sanitară Veterinară, cu avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, poate aproba punerea în libertate a animalului, dacă acest fapt nu constituie un pericol pentru sănătatea populaţiei sau pentru mediu şi cu condiţia ca animalului să i se asigure toate condiţiile de îngrijire.
 Art. 12
 (1) Procedurile de notificare a experimentelor şi atestarea persoanelor ce le efectuează vor fi stabilite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului.
 (2) Când se preconizează folosirea unui animal în experimente în care va suferi sau ar putea suferi dureri mari care se pot prelungi, experimentul trebuie să aibă autorizaţie specială, foarte bine justificată. Această autorizaţie nu va fi eliberată în cazul în care experimentul nu prezintă o importanţă majoră pentru nevoile esenţiale ale omului sau animalelor.
 Art. 13
 (1) Pe baza cererilor de autorizare, a notificărilor şi rapoartelor, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va publica anual informaţii statistice ce privesc folosirea animalelor în experimente. Acestea vor cuprinde date privind:
 a) numărul şi tipurile de animale folosite în scopuri experimentale;
 b) numărul de animale, pe categoriile selectate, folosite în experimente.
 (2) Agenţia Naţională Sanitară Veterinară trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite şi care pot afecta activităţile comerciale.
 Art. 14
 (1) Persoanele care efectuează experimentele sau care participă la acestea, precum şi persoanele care asigură îngrijirea animalelor de experienţă, inclusiv cele ce asigură supravegherea acestora, vor avea studii şi pregătire de specialitate.
 (2) Persoanele care efectuează sau supraveghează derularea experimentelor trebuie să fie specializate într-un domeniu ştiinţific relevant din punct de vedere al experimentului şi să fie capabile să îngrijească animalele de laborator.
 Capitolul IV – Unităţile de creştere, de furnizare, de folosire şi de organizare a experimentelor
 Art. 15
 Crescătoriile şi unităţile de furnizare a animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale trebuie să fie autorizate şi înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. Centrele de furnizare pot achiziţiona animale numai din crescătorii sau de la alte centre furnizoare, cu condiţia ca animalele să nu fi fost ilegal importate sau să reprezinte animale nedomesticite ori fără stăpân, cu excepţia cazului în care există acorduri între instituţii.
 Art. 16
 Autorizaţiile şi înregistrările prevăzute la art. 15 trebuie să specifice persoana competentă responsabilă din punct de vedere administrativ, astfel încât să se asigure o îngrijire corespunzătoare a animalelor de experienţă crescute sau ţinute în aceste unităţi de creştere sau aprovizionare, în conformitate cu prevederile art. 5 şi 14.
 Art. 17
 (1) Crescătoriile şi unităţile de furnizare vor înscrie într-un registru special numărul şi speciile de animale vândute sau furnizate/expediate, data vânzării sau furnizării/expedierii, numele şi adresa destinatarului, numărul şi speciile de animale care au murit în aceste unităţi.
 (2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin ordin al ministrului, va stabili datele ce vor fi cuprinse în registrul menţionat la alin. (1) şi care vor fi reţinute şi puse la dispoziţia sa de persoana responsabilă din punct de vedere administrativ. Acest registru trebuie păstrat cel puţin 3 ani de la data ultimei înregistrări şi trebuie verificat periodic de către inspectorii din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
 Art. 18
 (1) Câinii, pisicile sau primatele neumane din orice crescătorie, unitate de furnizare sau folosire trebuie marcate individual, înainte de înţărcare, prin cea mai puţin dureroasă metodă, cu excepţia cazurilor la care face referire alin. (3).
 (2) În cazul în care un câine, o pisică sau un primat neuman nemarcat anterior a fost primit pentru prima dată de o unitate după înţărcare, se impune marcarea imediată.
 (3) În cazurile în care un câine, o pisică sau un primat se transferă de la o unitate la alta înainte de înţărcare şi nu a putut fi posibilă marcarea acestuia, unitatea primitoare trebuie să păstreze fişa completă a animalului, în care trebuie să fie specificată în mod obligatoriu mama acestuia, până în momentul în care animalul poate fi marcat.
 (4) În fiecare unitate trebuie să existe baze de date privind identitatea şi originea fiecărui câine, pisică sau primat.
 Art. 19
 (1) Unităţile de folosire vor fi autorizate şi înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Aceste unităţi vor dispune de instalaţii şi echipamente specifice pentru speciile de animale folosite şi pentru realizarea experimentelor; proiectarea, construcţia şi modul de funcţionare trebuie realizate astfel încât experimentele să se desfăşoare cât mai eficient posibil, în sensul obţinerii rezultatelor dorite, dar utilizându-se un număr minim de animale care să fie supuse la cât mai puţină durere şi suferinţă.
 (2) În fiecare unitate folositoare:
 a) se stabileşte persoana/persoanele responsabilă/responsabile cu îngrijirea animalelor şi funcţionarea echipamentelor;
 b) se asigură personal calificat corespunzător;
 c) se asigură asistenţa şi tratamentul veterinar;
 d) se stabileşte o persoană competentă, care poate fi un veterinar, responsabilă cu asigurarea bunăstării animalelor.
 (3) Cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, experimentele se pot efectua şi în afara unităţii folositoare.
 (4) În unităţile folositoare se vor folosi doar animale provenite din crescătorii sau unităţi furnizoare, cu excepţia situaţiei în care se obţine o aprobare generală sau specială din partea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare.
 (5) Nici o aprobare generală obţinută în conformitate cu prevederile alin. (4) nu se poate extinde asupra pisicilor şi câinilor fără stăpân.
 (6) Unităţile folositoare sunt obligate să deţină o bază de date cu animalele folosite, pe care să o prezinte Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor; la solicitarea acestuia, aceasta va cuprinde: numărul şi speciile de animale folosite, provenienţa lor/furnizorul şi data sosirii lor; datele vor fi păstrate cel puţin 3 ani şi vor fi verificate periodic de inspectorii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Art. 20
 În cazul în care unitatea folositoare dispune de un compartiment special de creştere a animalelor, sunt suficiente o singură autorizaţie şi înregistrare.
 Art. 21

 (1) În scop experimental pot fi folosite animalele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă.
 (2) Animalele aparţinând speciilor prezentate în anexă, ce vor fi folosite în scop experimental, trebuie să fie animale de crescătorie.
 Art. 22
 Pentru evitarea repetării inutile a experimentelor ce au acelaşi scop, ori de câte ori se consideră oportun, vor fi recunoscute şi luate în considerare rezultatele deja obţinute în experimentele ce au fost desfăşurate în alte state, cu condiţia ca procedurile folosite să fie identice sau similare, cu excepţia cazurilor în care sunt necesare teste suplimentare pentru protecţia sănătăţii publice.
 Art. 23
 Unităţile de furnizare au următoarele obligaţii:
 a) să dispună de autorizare de funcţionare atribuită de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară;
 b) să dispună de certificat de indemnitate pentru bolile stabilite de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară. Certificatul de indemnitate se reactualizează anual şi se retrage imediat în cazul apariţiei unor boli;
 c) să respecte condiţiile de adăpostire şi de îngrijire a animalelor de experienţă;
 d) să aibă organizat şi să respecte un sistem de carantină la introducerea de loturi noi de animale în unitatea furnizoare, cu respectarea strictă a instrucţiunilor de carantină pentru animale de experienţă, elaborate de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară;
 e) să ţină o evidenţă precisă a intrării animalelor în unitatea furnizoare, cu menţionarea actului de avizare a cumpărării animalelor, a datei intrării în carantină, a evenimentelor pe care le-au parcurs în biobază, a datei livrării şi a destinatarului;
 f) să accepte controlul inspectorului pentru protecţia animalelor şi accesul acestuia în orice punct al unităţii furnizoare, să-i pună la dispoziţie toate documentele şi evidenţele solicitate, să se conformeze recomandărilor convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la executarea inspecţiei şi să păstreze un fişier al documentelor de control;
 g) să anunţe neîntârziat Agenţia Naţională Sanitară Veterinară în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.

Art. 24
 (1) Unităţile de creştere – biobaze se organizează ca agenţi economici sau ca unităţi aflate în structura unor instituţii de cercetare ştiinţifică. În acest din urmă caz toate obligaţiile şi drepturile care revin crescătoriei de animale de experienţă sunt asumate de unitatea de cercetare ştiinţifică, persoană juridică în a cărei structură se află crescătoria.
 (2) Unităţile de creştere au obligaţia de a respecta instrucţiunile de adăpostire şi îngrijire a animalelor de experienţă.
 (3) Unităţile de creştere a animalelor au obligaţia de a marca şi de a înmatricula animalele de experienţă în registrul-inventar şi, după caz, în cărţile de rasă ale populaţiilor care intră în obiectul lor de activitate. Această măsură nu se aplică animalelor mici – şoareci, şobolani, cobai, hamsteri.
 (4) Unităţile de creştere sunt obligate să îşi asigure serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de bine şi de sănătate a animalelor din crescătorie. Totodată medicul veterinar are în răspundere respectarea cerinţelor de zooigienă şi de evitare a stresului din crescătorie şi are obligaţia de a sesiza Agenţia Naţională Sanitară Veterinară în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.
 (5) Îngrijirea animalelor se încredinţează numai persoanelor care sunt calificate pentru această activitate.
 (6) Conducătorul tehnic al unităţii de creştere va ţine evidenţa loturilor de animale livrate sau transferate pentru lucrări experimentale, a documentaţiei care a însoţit cererea de livrare, a datei de expediere a animalelor şi a destinatarului şi a modului în care s-a realizat transportul acestora până la destinatar. Se va acorda atenţie înregistrării ieşirilor din efectiv din cauză de necesitate, a cauzelor morţii sau a metodelor prin care s-au sacrificat animalele, când s-a impus o asemenea măsură.
 (7) Se va ţine o evidenţă a animalelor care au revenit în unitatea de creştere după supunerea lor în cadrul unui experiment. În asemenea cazuri se vor menţiona felul experimentului şi gradul de expunere a animalelor la durere, suferinţă sau anxietate în timpul experienţei şi dacă animalul a devenit sau nu invalid.
 Capitolul V – Sancţiuni
 Art. 25
 Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.
 Art. 26
 (1) Constituie contravenţie în sensul prezentei ordonanţe următoarele fapte:
 a) cauzarea de durere, suferinţă, anxietate sau invaliditate săvârşită de către folositor în afara obligaţiilor asumate de acesta la avizarea experimentelor;
 b) încălcarea prevederilor instrucţiunilor pentru adăpostirea şi îngrijirea animalelor de experienţă, aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului;
 c) livrarea animalelor nemarcate sau neînmatriculate şi fără certificat sanitar-veterinar.
 (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.
 (3) În cazul repetării săvârşirii contravenţiei în termen de un an de la data constatării contravenţiei anterioare, pe lângă amendă se aplică şi sancţiunea anulării autorizaţiei de exercitare a activităţii de creştere, furnizare şi folosire a animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.
 (4) Cuantumul amenzilor contravenţionale se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.
 (5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii pentru protecţia animalelor din cadrul instituţiilor abilitate, respectiv Agenţia Naţională Sanitară Veterinară şi unităţile din subordine, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
 (6) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) i se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
 Capitolul VI – Dispoziţii finale
 Art. 27
 Agenţia Naţională Sanitară Veterinară va elabora norme sanitare veterinare de aplicare a prezentei ordonanţe, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
 Art. 28
 Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului sunt autorităţile centrale responsabile cu punerea în aplicare a prevederilor acestei ordonanţe.
 PRIM-MINISTRU
 Adrian Năstase
 Contrasemnează:
 ————————
 Ministrul apelor şi protecţiei mediului, Ioan Jelev, secretar de stat
 Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, Ovidiu Natea, secretar de stat

ANEXĂ

Animale care pot fi folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale
 1. Şoarece – Mus musculus
 2. Şobolan – Rattus norvegicus
 3. Porc de Guineea – Cavia porcellus
 4. Hamster auriu – Mesocricetus auratus
 5. Iepure – Oryctolagus cuniculus
 6. Primate neumane
 7. Câine – Canis familiaris
 8. Pisică – Felis catus
 9. Prepeliţă – Coturnix coturnix